| 1.
|
PLĂSMU'I, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmu'i vb. IV] - Plasmă (înv. "creare, alcătuire" < ngr.) + suf. -ui.
Sursă
: DEX'98
(30588)
- romac |
| |
| 2.
|
PLĂSMU'I vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. al-cătui. 4. v. falsifica. Sursă
: Sinonime
( 201031)
- siveco |
| |
| 3.
|
plăsmu'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. plăsmui'esc, imperf. 3 sg. plăsmui'a; conj. prez. 3 sg. si pl. plăsmui'ască
Sursă
: DOR
(271846)
- siveco |
| |
| 4.
|
A PLĂSMU//'I ~i'esc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susţinut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-si reprezenta în minte; a-si schiţa în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acţiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenţionat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă
Sursă
: NODEX
(348013)
- siveco |
| |
|
|